M-am săturat ca oamenii să interpreteze mereu ceea ce spun sau fac. Pe mulţi am crezut că-i cunosc, că ştiu măcar lucrurile de bază pe care ar trebui să le ştiu despre ei, dar mi-au demonstrat contrariul a ceea ce credeam că ştiu deja. Răbdarea mea începe să se epuizeze, stresul şi grijile mă copleşesc şi pătrund în fiecare părticică din corpul meu. Mă străduiesc să nu pun la inimă răutaţile oamenilor şi să fiu nepăsătoare, dar sufletul nu-mi dă ascultare. Am obosit să mă lupt cu eu-ul meu interior şi cu cei care nu mă apreciază la adevărata mea valoare. Mi-e dor de cea care eram înainte. Mi-e dor să am o zi în care pur şi simplu să stau, să mă relaxez, aproape sa uit de toţi şi de toate. Să nu mă bată nimeni la cap, sa nu aştepte nimeni de la mine lucruri pe care poate nici ei nu le pot realiza. Aştept doar o zi de meditaţie. Aştept ziua în care am să mă împac cu mine însumi.
De când mă ştiu mi-am dorit să fac lucrurile cât de bine se poate încercând să nu comit prea multe greşeli. M-am străduit să dau randament în domeniile care mă interesau, dar nu mi-a ieşit întotdeauna ce mi-am propus. La fel ca toata lumea, viaţa mi-a oferit şi eşecuri şi reuşite dar mereu mi-am ţinut capul sus, indiferent de ce am realizat. Mereu m-am luptat pentru lucrurile în care credeam iar dacă greşeam, nu-mi era frică sau ruşine să-mi recunosc vina pentru că este omenesc să greşeşti. Mi-a fost frică că nu voi putea duce la capăt ceea ce am început şi m-am simţit neputincioasă dar am continuat pentru că ştiam că nu sunt singură. Toţi ne temem de neputinţă deşi unii nu o să recunoască asta nici când vor avea nevoie de ajutor. Orgoliul îi va cuprinde pe toţi şi nu vor avea sorţ de izbândă. Pe mine una, dragostea neconditionată a celor apropiaţi mie, mi-a dat putere să continui indiferent de consecinte şi mi-a dat speranţă pentru ziua de mâine...m-a făcut să zâmbesc.
Ca spectator, la handbal nu te poti plictisi, nu te ia somnul ca la unele meiuri de fotbal. Un avantaj de cateva goluri poate sa nu insemne nimic, el poate fi rasturnat dupa doar cateva minute de joc mai bun sau de ratari ale adversarului. Norocul si ghinionul pot surade pe rand, oricarei echipe. De aici, finaluri memorabile de meci, cand soarta intregii echipe depinde doar de un gol, de o ezitare, de o ratare sau de un sut disperat si norocos. Ce e acolo pe teren, doar jucatorii stiu...
