Frica de neputinţă

De când mă ştiu mi-am dorit să fac lucrurile cât de bine se poate încercând să nu comit prea multe greşeli. M-am străduit să dau randament în domeniile care mă interesau, dar nu mi-a ieşit întotdeauna ce mi-am propus. La fel ca toata lumea, viaţa mi-a oferit şi eşecuri şi reuşite dar mereu mi-am ţinut capul sus, indiferent de ce am realizat. Mereu m-am luptat pentru lucrurile în care credeam iar dacă greşeam, nu-mi era frică sau ruşine să-mi recunosc vina pentru că este omenesc să greşeşti. Mi-a fost frică că nu voi putea duce la capăt ceea ce am început şi m-am simţit neputincioasă dar am continuat pentru că ştiam că nu sunt singură. Toţi ne temem de neputinţă deşi unii nu o să recunoască asta nici când vor avea nevoie de ajutor. Orgoliul îi va cuprinde pe toţi şi nu vor avea sorţ de izbândă. Pe mine una, dragostea neconditionată a celor apropiaţi mie, mi-a dat putere să continui indiferent de consecinte şi mi-a dat speranţă pentru ziua de mâine...m-a făcut să zâmbesc.