Dezamagire...

Sti? Ma gandeam ca se va temina altfel. Ceva sec si nondureros. Nu stiu,ma gandeam ca voi zice: "A fost frumos. Asta e. Mergem mai departe." sau poate "Asta-i viata. Next!" dar nu ma simt asa. Durerea e apasatoare. Imi simt constiinta incarcata. Gandurile mele se amesteca cu amintirile si nu mai stiu ce sa cred,nu mai stiu ce e bine sau ce e rau, daca fac lucrurile corecte sau gresite. Parca ma aflu intr-un continuu deja vu. Totul se repeta, iar si iar si iar, la nesfarsit. Parca tot universul este impotriva mea. Dar oare nu m-am mintit singura in tot acest timp? Oare nu am sperat prea mult ca totul va fi mai bine?  Am fost prea oarba si prea naiva sa vad adevarul care se afla chiar in fata mea. Mi-am dorit atat de mult sa fie bine incat am renuntat la mine. Atat de mult mi-am dorit!